Transportul public este coloana vertebrală a oricărui oraș sau țări care aspiră să fie sustenabilă, eficientă și incluzivă. Dar pentru milioane de persoane cu dizabilități, vârstnici sau părinți cu copii mici, acest sistem devine adesea o rețea de obstacole mai degrabă decât o rețea de oportunități.
Accesibilizarea transportului public nu este un moft sau o opțiune extra, ci o necesitate fundamentală care ține de drepturile omului, de echitate socială și de dezvoltare durabilă.
De ce este atât de important un transport public accesibil?
- Mobilitatea înseamnă libertate
Pentru o persoană cu dizabilitate locomotorie sau senzorială, a ajunge din punctul A în punctul B nu e un detaliu, ci o provocare de viață. Fără acces la transport public, opțiunile de muncă, educație, asistență medicală sau participare culturală se reduc drastic. - Accesul echitabil la orașe și comunități
Un transport accesibil înseamnă orașe pentru toți. Înseamnă că oamenii pot participa la viața urbană fără discriminare – indiferent că se deplasează cu scaun rulant, baston alb sau cu însoțitor. - Economie, nu doar incluziune
Infrastructura accesibilă generează mai mult decât incluziune – produce valoare. Studiile arată că atunci când transportul public este universal accesibil, crește utilizarea lui, scad costurile sociale și se reduce presiunea pe sistemele alternative de sprijin.
ADIF-Acerca (Spania): model de bună practică în transportul feroviar
Un exemplu concludent vine din Spania, unde serviciul ADIF-Acerca a revoluționat modul în care este gândită mobilitatea pentru persoanele cu dizabilități.
➡️ Implementat în peste 140 de stații feroviare, ADIF-Acerca oferă asistență personalizată de la intrarea în gară până la destinația finală. Călătorii primesc suport uman și tehnic pentru îmbarcare, debarcare, navigare prin stație și utilizarea trenurilor.
➡️ Infrastructura este dotată cu rampe și lifturi moderne, marcaje tactile, benzi ghidante, peroane cu margini vizibile și locuri de parcare rezervate, demonstrând o abordare completă, nu doar estetică.
➡️ În plus, serviciul poate fi solicitat ușor, fie online, fie prin aplicații mobile sau direct în gară, ceea ce încurajează autonomia și spontaneitatea călătoriilor.
Despre ADIF-Acerca regăsești mai multe informații aici.
Alte exemple internaționale relevante
- Transport for All (UK) – o inițiativă civică activă în Londra care sprijină accesibilizarea autobuzelor, metroului și taxiurilor. Campaniile lor au dus la introducerea rampelor automate, stațiilor vocale și semnalizării vizuale clare în tot orașul.
- Metro-ul din Stockholm – considerat unul dintre cele mai accesibile din Europa, oferă ascensoare la toate stațiile, rampe mobile, pictograme universale și aplicații mobile care descriu în timp real obstacolele sau întreruperile de traseu.
- Proiectul „Accessible Transport” din Portugalia – a contribuit la introducerea unor autobuze 100% accesibile, dotate cu podea joasă, anunțuri audio și vizuale, și spații dedicate scaunelor rulante sau cărucioarelor.
Ce se întâmplă atunci când transportul public NU este accesibil?
Lipsa accesibilității produce excludere sistemică. Persoanele cu dizabilități:
- sunt forțate să apeleze la soluții costisitoare (transport privat, taxiuri adaptate – rare și scumpe);
- devin dependente de rude sau asistenți, pierzându-și autonomia;
- își reduc drastic participarea la viața profesională, culturală sau civică;
- trăiesc cu stigmatizarea socială că „nu pot ieși din casă” – când, de fapt, nu pot ajunge nicăieri pentru că nu li se oferă mijloacele.
În plus, transportul public inaccesibil afectează și alte categorii: persoane în vârstă, părinți cu copii în cărucior, turiști sau persoane cu mobilitate temporar redusă (accidente, intervenții chirurgicale).
Direcții de acțiune: ce înseamnă un transport public cu adevărat accesibil?
✔️ Podea joasă la autobuze și tramvaie
✔️ Lifturi și rampe funcționale în gări și stații de metrou
✔️ Marcaje tactile și benzi ghidante pentru nevăzători
✔️ Sisteme de anunțuri audio și vizuale sincronizate
✔️ Locuri rezervate și sisteme de prindere pentru scaune rulante
✔️ Aplicații mobile intuitive, care oferă hărți accesibile și actualizări în timp real
✔️ Personal instruit pentru asistență activă și respectuoasă
În concluzie, transportul public accesibil nu este doar o chestiune de infrastructură, ci de justiție socială. Când o persoană cu dizabilitate poate ajunge la muncă, la doctor sau la un spectacol fără bariere, întreaga societate câștigă. Accesibilizarea nu înseamnă „adaptare” pentru unii, ci calitate, eficiență și demnitate pentru toți.
România are pași importanți de făcut în această direcție, dar și exemple care pot inspira transformări reale. Cu voință, consultare și implicare, transportul public poate deveni o punte, nu un zid.
