Detalii
SURSA

Florian Ionașcu

DOMENIU

TIP

Ilustrație cu o persoană fără dizabilități și una în scaun rulant, aflate în echilibru pe un balansoar.

Două noi legi care consolidează accesibilitatea fizică și digitală

Parlamentul a adoptat de curând două legi care, deși nu sunt centrate pe drepturile persoanelor cu dizabilități, conțin prevederi privitoare la accesibilitatea mediului fizic și informațional.

Legea 119/2026 privind evidența și administrarea infrastructurii digitale publice, precum și crearea Platformei naționale a infrastructurii digitale publice

Aceasta obligă toate instituțiile statului să își facă site-urile și aplicațiile mobile ușor de folosit pentru persoanele cu dizabilități, respectând standardele naționale de accesibilitate digitală. Autoritatea pentru Digitalizarea României le va verifica în colaborare cu Consiliul Național al Dizabilității din România și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (art. 23). Organismele din sectorul public sunt oricum obligate, prin Ordonanța de urgență 112/2018, să-și accesibilizeze site-urile și aplicațiile. Ce aduce noua lege însă e faptul că două autorități ale statului și o federație alcătuită din asociațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități sunt aduse la aceeași masă și puse să monitorizeze împreună cum se face această accesibilizare. Legea intră în vigoare la data de 3 ianuarie 2027.

Legea 169/2026 privind Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor

Fiind un act normativ vast, am ales să explicăm, pe scurt, ce înseamnă concret includerea principiului accesibilității în acest cod. Pe înțelesul tuturor, Codul Urbanismului stabilește că accesibilitatea nu mai este opțională sau tratată ca o excepție, ci devine o regulă obligatorie de la prima schiță a unei clădiri sau a unui cartier:

  • acces liber în clădirile publice și de interes public: toate instituțiile, spitalele, școlile, centrele comerciale sau blocurile rezidențiale noi trebuie proiectate astfel încât persoanele cu dizabilități (locomotorii, vizuale, auditive etc.) să poată intra și să le utilizeze fără bariere;
  • adaptarea spațiului public: trotuarele, trecerile de pietoni, parcurile și stațiile de transport în comun trebuie construite cu rampe corespunzătoare, pavaj tactil și marcaje adecvate;
  • condiție obligatorie pentru autorizația de construire: o clădire nouă sau o reabilitare majoră nu va primi autorizație de construire și nu va putea fi dată în folosință (recepționată) dacă proiectul nu respectă normele de accesibilitate;
  • sancțiuni și controale: se extind verificările și amenzile pentru dezvoltatorii sau autoritățile care construiesc fără a respecta standardele de adaptare pentru persoanele cu dizabilități.

Prevederile referitoare la accesibilitatea mediului construit nu reprezintă ceva nou în legislația românească. Ele există în Legea 448/2006. Avem chiar și normativul NP051. Totuși, includerea lor în legislația generală, nu doar în cea specifică, le face mai vizibile și, implicit, mai cunoscute. „Mai vedem dacă le respectăm” devine „trebuie să le respectăm”.

În concluzie, este important faptul că accesibilitatea apare tot mai explicit în legislația generală privind digitalizarea, urbanismul și construcțiile, nu doar în legislația specifică persoanelor cu dizabilități. Legea intră în vigoare la data de 25 august 2026.